o vizita in orasul Magurele (aici langa Bucuresti)
Parca intri in alta lume. Nici nu zici ca esti la 10 minute de capitala tarii. Habar nu am de ce l-au numit oras.
In fine, intamplarea a facut sa trecem printr-un sat de langa magurele numit...... Ei bine acea localitate era locuita numai de romi. Waw ce case si ce masini si mai ales CE OAMENI..... Sa trecem peste privelistea "incantatoare"!!! Mergeam noi linistiti cand vad ca vine cu viteza, din spate un X5, ma depaseste si face dreapta prin fata mea....."hopa ce dus" - spun eu. Cand cine coboara din masina?!?!?! Un copil de 12-13 ani. Am ramas (va imaginati voi cum )....
Din pacate nu am putut face poze in satul minune (de teama sa nu zica locatarii ceva), dar cu siguranta l-am admirat din plin.
in Magurele nu am gasit nimic interesant de pozat.... a ba da, o biserica :)
3 comments:
Stimata domnisoara,
Probabil ca este un atribut feminin faptul ca nu aveti habar unde va aflati...
Poza cu biserica se afla in comuna Jilava, loc total independent de Magurele...
Satul de tigani de care spuneti, este Sintesti, aflat la aprox 10 Km de Magurele, aceeasi distanta dintre Magurele si Piata Unirii...
Daca ati fii pus putin efort in documentarea dumneavoastra "laborioasa" ati fii aflat ca la Magurele se afla: Institutul national de Fizica a Pamantului, Institutul national de Fizica, Facultatea de Fizica (Universitatea Bucuresti), un reactor nuclear experimental (acum in conservare) plus o serie de alte institutii...
Dupa pozele dumneavoastra, se vede clar ca sunteti pe soseaua Bucuresti Giurgiu...
Dar fiind o locuitoare a Parisului, dumneavoastra nu aveati de unde sa stiti toate acestea si ati considerat necesar sa improscati cu noroi o comunitate pe care nici nu ati vizitat-o...
Sper pentru dumneavoastra ca nu ati mai scris si despre alte locuri... mai mult ca sigur le-ati confundat...
In aceasta directie va recomand sa folositi o pereche de ochelari adevarati si nu unii care ar trebui doar sa va confere o aura intelectuala (accentuata de surplusul de mov al vestimentatiei Hahahaha)...
Daca imi permiteti, revin cu mai multe informatii despre Magurele.
Mai jos aveti o monografie scrisa in 2005, cand Magurele era inca o comuna.
Sper sa lasati vestimentatia (prea mov pentru gusturile oricarei persoane care nu este indragostita de "sex for money") si sa o cititi. Nu de alta dar aveti ocazia sa mai invatati ceva...
Monografia comunei Magurele – Judetul Ilfov
Comuna Magurele se afla asezata în partea de sud – vest a Municipiului Bucuresti, la 6 km distanta de acesta si face parte din judetul Ilfov, se afla în partea centrala a Câmpiei Române, în lunca Arges – Sabar (Câmpia Vlasiei).
Comuna Magurele este strabatuta de meridianul 26 de grade long. estica si de paralela 44osi 12’ lat. nordica, pozitia sa ne arata o zona temperat - continentala; are o suprafata de 4285 ha., cu o desfasurare pe directia N.E.- S.V. si are vecini: la nord, Municipiul Bucuresti; la est, comuna Jilava; la sud – est, comuna Darasti; la sud, comuna Mihailesti; iar la vest, comunele Cornetu si Bragadiru.
Comuna Magurele este alcatuita din 5 sate aparute spre sfârsitul secolului al XVIII-lea, în urma procesului de extensiune a araturilor si a defrisarilor de padure:
- MAGURELE, sat resedinta de comuna, atestat documentar în anul 1582;
- VÎRTEJU, sat component al comunei, fost sat resedinta de comuna din anul 1912 pâna în anul 1966;
- ALUNIS, sat component al comunei, în continuarea satului Magurele (localnicii îl numesc si “BROSCARIE”, zona fiind locuita de gradinari de origine bulgara);
- DUMITRANA, sat component al comunei, situat în lunca Argesului, la 5 km distanta de satul resedinta;
- PRUNI, sat component al comunei, cu o pozitie oarecum mai izolata.
Cu toate ca satul de resedinta al comunei este mentionat în lucrarea “Studiile si cercetarile de Istorie Veche”, editata de Academia Româna în anul 1962, ca fiind datata documentar de la anul 1582, localitatea Magurele este atestata arheologic înca din “Paleolitic”, cu primele asezari stabile în “Neolitic”; numele si l-a luat de la movilele “Magura Gherman” si “Movila Filipescu”.
Factorul dinamic, reprezentat prin populatie, are rolul cel mai de seama în dezvoltarea acestei comune. Se urmareste atent reprezentarea populatiei pe teritoriul comunei, evolutia ei, gradul de utilizare, calificarea si orientarea fortei de munca în activitatea economica actuala si de viitor.
Teritoriul comunei Magurele, prin conditiile deosebite oferite de zona de câmpie, prezenta Argesului, Sabarului si Ciorogârlei, cât si solurile fertile, a grabit popularea comunei relativ repede, astfel: în anul 1990 – populatia depasea cifra de 8700 de persoane (4300 barbati si 4400 femei, numarul populatiei active reprezentând 62,3% si un procent de 3% ocupati în învatamântul scolar); comuna Magurele se gaseste printre localitatile cu densitate mare de populatie.
Locuitorii comunei au ca principala ocupatie cultivarea terenurilor agricole si legumicole si cresterea animalelor, fiind principala sursa de aprovizionare cu produsele obtinute, a pietei din partea de sud a Municipiului Bucuresti.
În comuna Magurele se gasesc unitati cu activitati de cercetare si învatamânt, industriale de interes republican :
- industria republicana este reprezentata în primul rând de Institutul de Fizica Atomica, care dateaza cu primele activitati din anul 1954-1955; apoi sectia a III-a a Întreprinderii Electromagnetica Bucuresti, specializata în productia de aparatura si instalatii speciale destinate armatei; o cooperativa de consum pe “Platforma Magurele” (unica în tara, prin activitati si model) cu productie marfa industriala si servicii catre populatie, complex hotelier deosebit si complex turistic, de agrement, în lunca Argesului.
INSTITUTUL DE FIZICA ATOMICA
PLATFORMA
Comuna Magurele beneficiaza de un cadru natural, care impune o activitate turistica si de agrement deosebita: Palatul Oteteleseanu, mai târziu institut de învatamânt, deschis oamenilor de cultura si arta, dupa 1850; “Parcul lui Mihai Eminescu”, unde vârful de lance al culturii românesti ne-a lasat amintirea pasilor si a scrisului fara egal; biserica din satul Magurele, pictata de Gheoghe Tatarescu; monumentul eroilor cazuti în primul razboi mondial, 1916-1918 si nu în ultimul rând monumentul de arhitectura si fortificatie militara, construit de Regele Carol I al României, dupa 1873.
“Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, ridicate de Mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, în timpuri de grele încercari, de cari cerul sa pazeasca tara.”
Din testamentul REGELUI CAROL I al României
“Organizarea defensiva permanenta a României se datoreste domnitorului Carol care, îndata dupa suirea pe tron, a însarcinat o comisiune, întocmita din maiorul Slaniceanu si capitanii Arion si Dabija, sa studieze întarirea Bucurestilor prin fortificatiuni pasagere.
Masura Înteleptului domnitor erà una din urmarile amenintarei turcesti de a ne invadà tara. Încalcarea teritoriului national n’a mai avut loc si ideia apararei provizorie a Capitalei a fost parasita.”
Totusi câtiva ofiteri au continuat studiile pentru stabilirea sistemului defensiv al României.
Astfel, putem aminti pe maiorul Arion, care a publicat un atare studiu în Monitorul Oastei din 1873, cum si Comisiunea prezidata de colonelul Gh. Manu, instituita de Ministrul de Razboi, general Florescu.
Evenimentele din preajma anilor 1876-77 au întrerupt însa lucrarile Comisiunei; razboiul de independenta ne-a aratat totusi ce importanta puteau aveà, fortificatiunile permanente, pentru aparare; de aceia studiile au fost reluate îndata dupa proclamarea Regatului.
În acest scop, primul Rege al României a numit, în 1882, o Comisiune, sub presedintia generalului Gh. Manu, însarcinând-o cu alcatuirea proiectului de organizare defensiva a tarei. În acelas timp, guvernul s’a adresat generalului belgian Brialmont, cea mai recunoscuta autoritate a timpului în arta fortificatiunei, invitându-l sa studieze problema.
Comisiunea din 1882 a întocmit un memoriu prin care preconizà organizarea defensiva regionala, pe zone, fixând în prima urgenta fortificarea Capitalei.
Inspirat din propunerile ofiterilor nostri si ai comisiunei din 1882, generalul Brialmont a întocmit un proect de organizare defensiva, care a fost admis de Comisiunea de aparare si pus în executie, pe baza lucrarilor de detalii întocmite de marele inginer, ajutat de capitanii Boteanu si Culcer. În 1884, colonelul Berindei începe executia lucrarilor cetatei Bucuresti, cu ofiteri si trupa Regimentului 1 de Geniu.”
Regele Carol I în vizita la un batalion de jandarmi din Bucuresti
De mentionat este faptul ca dupa semnarea la 12 august 1863, a decretului nr. 20674, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinteaza Jandarmeria Bucurestilor. Comandantul escadronului de gendarmi calare este numit pe lânga înaltatul domnitor, capitanul Anton Berindei, care, cu acea ocazie înlocuieste dorobantii Politiei Capitalei, alaturi de o companie de gendarmi pedestri. Colonelul Anton Berindei a avut o contributie importanta în conducerea lucrarilor de constructie la fortul tip no. 3 Magurele, Broscarie, Bragadiru, Domnesti, unde si-au adus contributia si gendarmi de Giurgiu si Bucuresti.
Înalta personalitate se regaseste în pozitia de guvernator a Cetatei Bucurestilor si a statului sau major, înlocuindu-l prin decretul nr. 1325 din 11 aprilie 1899 pe generalul Popescu. Anton Berindei se stinge din viata la 31 octombrie 1899 cu gradul de general de divizie, ramânând în amintirea noastra ca un prieten apropiat al luceafarului poeziei, Mihai Eminescu, cu care a petrecut multe seri de poezie în parcul Palatului Oteteleseanu din centrul comunei Magurele.
Revista de front a divizionului de jandarmi din escorta regala
Rolul si organizarea cetatei Bucuresti
Blazonul Fortului nr. 3 - Magurele, Broscarie, Bragadiru, Domnesti
Rolul atribuit cetatii Bucuresti era dublu:
1. un rol activ, de pivot de operatiuni, în cazul unei invazii inamice dinspre Carpati sau Dunare;
2. un rol pasiv, de reduit al apararii, în caz ca armatele tarii ar fi batute si silite sa se retraga în regiunea centrala a Munteniei.
Ambele roluri rezultau:
- din importanta pe care Bucurestiul o are în organizarea politica, sociala si economica a României, care faceau dintrânsul un obiectiv geografic de primul ordin;
- din situatia sa geografica, asezat pe cel mai bogat nod de comunicatii (11 sosele si 5 c.f.), ceea ce sileste pe inamic sa-l scotoceasca ca obiectiv geografic obligat, în cazul unei invazii a Munteniei, de la N. la S.
Dupa proiectul generalului Brialmont, cetatea Bucuresti trebuia sa fie organizata permanent, cu o centura de forturi detasate si din o cingatoare centrala.
Din lipsa de mijloace banesti s-a executat numai centura de forturi detasate.
Fortul nr. 3 Magurele traverseaza latura de sud – vest din cazarma de resedinta a Directiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucuresti
Alte lucrari, semipermanemte sau pasagere, nu s-au mai facut pentru completarea acestei singure centuri, spre a-i da capacitatea de rezistenta ce trebuia sa aiba cetatea, pentru a îndeplini rolurile atribuite.
Razboiul cel mare a gasit cetatea Regelui Carol dezarmata; un nevolnic oras deschis.
Datele prezentate în documentar sunt extrase din documentul original ce se gaseste în arhivele Muzeului National Militar cu caracter “Extra confidential” prin donatia generalului ing. D. I. Vasiliu
Linia forturilor detasate, formând scheletul pozitiei principale de rezistenta, era compusa din 18 forturi si 18 baterii intermediare, toate constituite dupa sistemul punctelor de sprijin cu dubla actiune, pe un perimetru de 72 km dezvoltare.
Diametrul cel mai mic al centurii de forturi e 21,5 km între forturile Afumati si Magurele, iar cel mai mare e 23 km între forturile Chitila si Leordeni, dând o distanta medie de 8 km de la linia forturilor la marginea orasului.
Linia principala de lupta cuprindea 3 sectoare:
- primul (de N.E.), la E. Dâmbovitei, între bateriile 18-1 si 9-10, împartit în doua subsectoare: unul pâna la soseaua Bucuresti – Fierbinti, iar celalalt restul;
- sectorul II (de S.E.) între Dâmbovita aval si fostul Jilava inclusiv;
- sectorul III (de S.V.) restul liniei principale.
Lucrarile cetatii au început în 1884, dupa proiectele generalului Brialmont, ajutat de capitanii Boteanu si Culcer si se încheie în data de 16 maiu 1897; lucrarile de întretinere si de cale ferata se încheie în ultimele zile ale anului 1899.
“În ziua de 19 septembre, Majestatea Sa Francisc – Iosef, Imperatorul si Regele Austro-Ungariei viziteaza fortul Chitila însotit de Majestatea Sa Regele Carol I al României, Alteta Sa Regala Principele mostenitor al României, Alteta Sa Imperiala si Regala ducele de Coburg, Regina Elisabeta, Principesa Mostenitóre Maria, si suitele lor.
Generalul Arion, guvernatorul Cetatii, îi reprezinta raportul, iar seful Serviciului de Geniu îi prezinta planurile fortului. Majestatile Lor sunt calauzite în vizita fortului de Colonelul C. Coanda, Comandantul Regimentului al 2 -lea de Cetate. Trenul I. Si R. a fost condus pe liniele militare de Locotenentul Ppopovici N. din Geniu.”
“La 9 Octombre 1896, au loc primele manevre de cetate, în sectorul dintre forturile Leordeni si Berceni, la cari iau parte urmatórele trupe:
Bataliónele de militii ale regimentelor Radu - Negru No.28, Arges No. 4, Vlasca No.5, Mihai Vitézu No. 6, Ilfov No. 21, Ialomita No. 23; bataliónele permanente ale regimentelor Mihai Vitézu si Ilfov; Batalionul 2 de Vênatori, 2 baterii din Regimentul 10 de Artilerie, 1 escadron din Regimentul 3 Calarasi si 1 companie din Regimentul 1 - iu de Geniu.
Manevra este dirisa de Generalul Argetoianu, inspectorul Geniului, avênd ca sef de sta-major pe L-tul Colonel Mminculescu, seful Serviciului de Geniu al Cetatii.
Dupa manevre, se executa o tragere de rasboiu, asupra colónelor de atac simulate, de artileria din forturi, de artileria de câmp si de infanterie.
La aceste manevre au asistat M.S. Regele, A.S.R. Principele Ferdinand, Primul Ministru D. Sturza si Ministrul de Rasboiu Generalul C. Budisteanu.
Costurile lucrarilor de întarire ale cetatii Bucuresti, constând în : constructiuni; armament si munitiuni; cai ferate si sosele; plantatiuni se încheie cu un total de 85 milioane lei.“
Amintire eterna pentru toti generalii, ofiterii si ceilalti militari care au contribuit, fiecare în limitele sarcinii ce i s-a dat, pentru ducerea la bun sfârsit a acestei lucrari colosale, care a constituit una din glorioasele edificii de arhitectura si fortificatie militara.
Mândrie pentru noi, cei ce facem parte din personalul Directiei Generale de Jandarmi al Municipiului Bucuresti, de a fi stapâni ai acestui simbol din Istoria Militara moderna a României.
20 iunie 2005
E clar. Inca una care nu stie pe ce lume traiesti. Oh Doamne, oricine poate scrie pe internet...
Post a Comment